ashes to ashes, eye for an eye. nervi reminiscenti a la hunedora si o paranteza despre 2 locuri fitoase in cluj.

(post provocat de kate bush si a ei "wedding list") ma intrebam azi in timp ce urcam, cu mare greutate si fara chef, scarile, ce vreau eu de fapt de la mine, ce astept, ce-ar mai trebui sa astept, in afara de un somn bun si ceva de mancare, in afara de un ceai de iarna si un vin fiert suportabil (nu acreala cu nuci rancede atasate si chelner jenant de plictisit din aux anges, care, culmea tupeului, se mai si vinde sub sloganul de ambrozia ingerilor, sau, mai rau, otetul ce defileaza pe post de vin fitos, cu doua felii e mar turcesc bagate-ntr-o scobitoare atat de cool ca ti se coloreaza ciorapii numai asa, de complezenta, ca marca a eventualului inceput de afinitate pe care poti sa-l simti resimti si presimti la un simplu contact cu publicul- preponderent feminin- ce-asista la penibilul spectacol al mobilierului second-trashy-voit-decadent-incomod din insomnia). so, cu alte cuvinte, ce naiba e cu mine, cu alternantele astea viu si plin de chef dimineata - plictisit si mohorat pe la pranz- nervi si innegurari spre seara. intre timp mi-am raspuns cu bucurie: ma astept sa fiu, in sfarsit, olga aia despre care stiu ca exista, dar pe care nu am vazut-o in oglinzile de-acasa (malefica si dystopica parte a hunedoarei) niciodata. mare oboseala mare dupa doua luni de scoala, nu gluma, dar si satisfactia (si n-o spun intr-un limbaj de lemn numai bun de cioplit) de a fi scapat din mizeria de viata sociala hunedoreana (liceul iancu de hd) si de a afla ca nu e mare lucru sa te simti respectat de niste oameni care, fiindu-ti profesori, se plaseaza in mod implicit pe o pozitie superioara, fara sa se preteze la mici reprezentatii de inteligenta incropite special ca sa le ateste situatia, aceasta fiind oricum liber consimtita de catre noi toti, si nu automat, cum inghiti galusca vreunei reguli nescrise, nici cum ai bate-n cuie o norma prestabilita pe care o conjugam la imperativ (SUNT MAI DESTEPTI DECAT TINE!), ci ca un fapt de la sine inteles, si prin sine "incetatenit" in comunitatea noastra inca injectata si drogata de umilintele din liceu. (greu cu frazele lungi in care vrei sa comasezi tot tot tot). experienta respectului astuia reciproc (ok, cica sunt probleme si in ubb litere, eu zic ca mai mult la nivel administrativ, ca doara toti functionarii sunt contaminati de acelasi virus al tafnoseniei) ma obliga la o punerea lui in contrast cu experienta pleonastica a frustratilor din liceu (pleonastica la modul de : sunt prof- superior tie- te invat, dar nu-mi ajunge ceea ce cuvantul prin definitie imi ofera, vreau sa-ti aduc aminte clipa de clipa ca te situezi undeva foarte jos, pe cand eu, pe jiltul meu de la catedra, misc soarele si celelalte stele).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu