primesc si acum daruri de Craciun. sunt alese cu grija. sunt impachetate frumos. sunt lucruri folositoare. o, dar cat imi doresc sa ma aplec pentru a primi un dar de carton, cu culori ieftine. (Erma Bombeck - La capatul glumelor) podoabe mergem impreuna la cumparaturi. vedem globuri noi, dar le cautam pe cele care seamana cu globurile veterane, tot mai oxidate si mai urate an de an, dar stralucitoare si fascinante prin amintirile pe care le-au reflectat. prin chipurile noastre vechi oglindindu-se "bombate" in suprafetele lor colorate. scoatem podoabele de pom din debara si intre servetelele care le protejeaza cautam crengute din brazii trecuti. cautam sfarsitul unui astfel de timp enclava ca sa-l innodam de inceputul lui din anul asta. iata ce-i scriam lui calin anul trecut, dupa consumarea fiolei cu bucurie de iarna: ma gandeam ca daca nu-mi intrerup invatatul ca sa scriu acest mail, impresiile din zilele astea ca niste apendice bolnave ale sarbatorilor se vor topi, se vor invalmasi intre alte idei, tot mai pragmatice, tot mai legate de scoala si, in sfarsit, nu vor mai fi nici pregnante, nici asa, cvasi-poetice, doar imagini care se vor adauga unui alt folder de imagini nefolosite, stocate acolo, just in case (what case? cred ca povestile noastre intempestive, pe la 4 dimineata, sau la un suc/vin fiert/ceai<mmm>) dupa ce se consuma entuziasmul, dupa ce te bucuri atat cat trebuie, in doze ideale, orice ramasite ale bucuriei capata un aspect clownesc - la asta ma gandeam azi uitandu-ma, de la etajul 2 la cladirii vechi a liceului, la casele din chizid (bucata neumblata pe jos, necunoscuta, a cartierului), inca luminate de diverse instalatii de craciun. ma gandeam si ca cei care le pastreaza trebuie sa aiba asa, o dimensiune infantila a nostalgiei (ca si mine, de altfel), sau ca au copii al caror imaginar nu vor sa-l brutalizeze cu o intrerupere asa, spontana, a mirajului sau…cine stie? (ceva de genul asta faceau si ai mei, farmecul disparea treptat treptat, intai ornamentele- crengutele de brad de la usa si olginzi, apoi bradutul era despodobit, dar il mai tineau pe balcon o vreme, cu hartii de bomboane cu tot - ceea ce imi parea, si mi se pare inca, extrem de trist, am o senzatie de pustiu, de hollow-pana ce, la un moment dat, il luau, fara stirea noastra, sub pretextul ca l-a luat mos craciun si k ne va aduce la anul unul simai frumos. toate astea ca sa ne scuteasca de imaginea bradului sprijinit de containerul de gunoi - deprimanta si definitorie pentru bilantul asta sentimental de inceput de an gen "and now what, ca o iau de la capat?") strazile sunt foarte goale in hd. portiunea cu case din om era de-a dreptul "deserted" (niste geamuri deschise, niste brazi pe balcoane, ramasite de mos-craciuni chinezesti pe geamuri, urme de scotch acolo unde au fost ornamente - omul de zapada care imi placea mie mult,pe un geam din o.m, de exemplu) mi-ar placea sa ma plimb mult, sa am timp pt asta, prin om, chizid, spre castel. mi-ar placea sa mai existe mini-comunitatile alea de rockerei sau blackeri de prin deja-vu, pe care ii priveam de la distanta dar, cu care, atunci cand interactionam, aveam senzatia ca sunt niste fiinte care mi se opun, care imi starnesc un fel de interes. mi-ar placea ca andra sa fie prietena cu ioana si sa iasa in oras, si sa ies si eu, once in a while. ca de acum 2 ani, knd, intre cafele, ciocolate calde si pepsi light, iarna de "alt fel", de dupa anul nou a trecut mult mai usor. credeam ca liceul n-a insemnat nimic, ca a fost o gaura neagra in my personal history, dar acum, ca e din ce in ce mai departe, incep sa umplu spatiile pe care le credeam anodine, istoriile repetitive. dar despre asta iti voi mai scrie. si la acest patch-work din fabrica mea de nostalgii voi mai lucra. sunt plina de cuvinte pe care nu le pot cristaliza.
cronicile lunii decembrie
pretentii prea mari avem de craciun nu ne mai dorim iarna cu suita ei de sarbatori si dezastre bacchice pana cand nu apar primele semne ca in mecanismul timpului cel tern se defecteaza ceva si totul redevine "ca altadata". altadata orasul se transfigura, de ti se parea ca e geamanul spatiilor miraculoase desenate cu tuse subtiri in cartile de povesti. altadata luminitele - despre care azi stii ca sunt montate nicum altcumva decat cu nervi si injuraturi- erau un cadou bine-meritat pentru truda de a fi invatat poezii si de a fi desenat braduti impodobiti. altadata armonia de acasa contrasta cu intunericul necunoscut de dincolo de geamul pe care ti se parea ca prin nameti, in fapt de seara… altadata n-aveai acceas decat la un ajun de jucarie, cu dulciuri si cadouri pe care le desfaceai unul dupa altul, fiecare adaugandu-se unei liste imaginare pe care urma s-o reciti oricui te-ar fi intrebat. acum raman numaoi cateva placeri confectionate anume pentru recompunerea acelor stari care veneau firesc, intr-o lume al carei trup se decupa din iarna ca o compilatie de gesturi incarcate de acea scarcalitate pagana si nefinisata in care cred copiii mici. imi place acum sa privesc ferestrele cartierului meu, dincolo de care sclipesc braduti subtiri siu anemici, plini de beteala. imi place sa ma gandesc la parcul plin de zapada la capatul caruia era asezat un frumos carusel pictat cu scene din basme. imi place sa imi restaurez amintirile astea vechi. sa le valorific aici asa cum expui niste bijuterii de plastic pe o taraba, cu pretentia de a le zice "antichitati". ca in enigmaticele felicitari retro cu cerul intunecat si luminite feerice la geamuri erau ajunurile de odinioara. ca niste vise pe care le continui voit intr-o realitate ca o camera vatuita. prietenii mi se pare ca de sarbatori prietenia capata un aspect mult imbunatatit, ca o conditie sine qua non pentru trecerea pragului. iar prietenii de departe, reuniti, o da, iata un cliseu pe care astept cu nerabdare sa-l experimentez ca sentiment central al craciunului & anului nou de acum. ni se pare ca suntem singuri mult timp intr-o multime informa. ca individualitatea pe care mizam in majoritatea timpului se converteste intr-un statut ingrat in preajma unor momente care se construiesc in si pe schelele solidaritatii (da, e un cuvant prea mare). e interesant cum tolereaza craciunul toate kitschurile in fata carora strambam din nas, de obicei, si cum ne entuziasmam noi, cun le dorim, primi si elogiem. daruri exista o vreme cand iti place sa primesti cadouri. si o alta in care te streseaza actul mutual al darului (read marcel mauss- eseu despre dar). cat de creativ poti fi intr-o lume a surprizelor formale? intr-o lume in care iti place sa-ti faci singur cadouri scumpe, ca pe un rasfat care-ti revine tie, numai tie. and yet you are alone. so very alone. exista o vreme cand simti ceva prin hartia care acopera un dar de craciun. o papusa pe care sa incerci s-o inveti sa vorbeasca sau un pullover crosetat in casa. si o alta cand te intrebi daca punga cea rosie se asorteaza cu esarfa meli melo cumparata pentru mama ta. exista o vreme cand fiecare plasa de sub brad are un continut magic, o insemnatate pe care o vei regasi peste timp numai in primele zile ale unei povesti de dragoste, cand el te suna si se balbaie la telefon, si tu stii ca nu voia sa-ti comunice nimic, poate doar un lucru simplu, cum ar fi ca ii pasa de tine, tine la tine, iti da o identitate pe care n-o banuiai ulterior. face din fata de cenusa o printesa de lumina. darul meu preferat…era un mic tablou cu rama de carton, proptita ca sa stea bine, cu scobitori colorate…"iti place?" m-a intrebat emotionat piciul care mi-l oferise. "am consumat o groaza de culori ca sa-l pictez"…mai erau si alte daruri - intr-un an, un cuier stramb impodobit cu fire de lana rasucite, in alt an, o cutie de chibrituri acoperita cu petice si perle false- apoi, dintr-o data, darurile facute in casa au disparut. primesc si acum daruri de Craciun. sunt alese cu grija. sunt impachetate frumos. sunt lucruri folositoare. o, dar cat imi doresc sa ma aplec pentru a primi un dar de carton, cu culori ieftine. (Erma Bombeck - La capatul glumelor) podoabe mergem impreuna la cumparaturi. vedem globuri noi, dar le cautam pe cele care seamana cu globurile veterane, tot mai oxidate si mai urate an de an, dar stralucitoare si fascinante prin amintirile pe care le-au reflectat. prin chipurile noastre vechi oglindindu-se "bombate" in suprafetele lor colorate. scoatem podoabele de pom din debara si intre servetelele care le protejeaza cautam crengute din brazii trecuti. cautam sfarsitul unui astfel de timp enclava ca sa-l innodam de inceputul lui din anul asta. iata ce-i scriam lui calin anul trecut, dupa consumarea fiolei cu bucurie de iarna: ma gandeam ca daca nu-mi intrerup invatatul ca sa scriu acest mail, impresiile din zilele astea ca niste apendice bolnave ale sarbatorilor se vor topi, se vor invalmasi intre alte idei, tot mai pragmatice, tot mai legate de scoala si, in sfarsit, nu vor mai fi nici pregnante, nici asa, cvasi-poetice, doar imagini care se vor adauga unui alt folder de imagini nefolosite, stocate acolo, just in case (what case? cred ca povestile noastre intempestive, pe la 4 dimineata, sau la un suc/vin fiert/ceai<mmm>) dupa ce se consuma entuziasmul, dupa ce te bucuri atat cat trebuie, in doze ideale, orice ramasite ale bucuriei capata un aspect clownesc - la asta ma gandeam azi uitandu-ma, de la etajul 2 la cladirii vechi a liceului, la casele din chizid (bucata neumblata pe jos, necunoscuta, a cartierului), inca luminate de diverse instalatii de craciun. ma gandeam si ca cei care le pastreaza trebuie sa aiba asa, o dimensiune infantila a nostalgiei (ca si mine, de altfel), sau ca au copii al caror imaginar nu vor sa-l brutalizeze cu o intrerupere asa, spontana, a mirajului sau…cine stie? (ceva de genul asta faceau si ai mei, farmecul disparea treptat treptat, intai ornamentele- crengutele de brad de la usa si olginzi, apoi bradutul era despodobit, dar il mai tineau pe balcon o vreme, cu hartii de bomboane cu tot - ceea ce imi parea, si mi se pare inca, extrem de trist, am o senzatie de pustiu, de hollow-pana ce, la un moment dat, il luau, fara stirea noastra, sub pretextul ca l-a luat mos craciun si k ne va aduce la anul unul simai frumos. toate astea ca sa ne scuteasca de imaginea bradului sprijinit de containerul de gunoi - deprimanta si definitorie pentru bilantul asta sentimental de inceput de an gen "and now what, ca o iau de la capat?") strazile sunt foarte goale in hd. portiunea cu case din om era de-a dreptul "deserted" (niste geamuri deschise, niste brazi pe balcoane, ramasite de mos-craciuni chinezesti pe geamuri, urme de scotch acolo unde au fost ornamente - omul de zapada care imi placea mie mult,pe un geam din o.m, de exemplu) mi-ar placea sa ma plimb mult, sa am timp pt asta, prin om, chizid, spre castel. mi-ar placea sa mai existe mini-comunitatile alea de rockerei sau blackeri de prin deja-vu, pe care ii priveam de la distanta dar, cu care, atunci cand interactionam, aveam senzatia ca sunt niste fiinte care mi se opun, care imi starnesc un fel de interes. mi-ar placea ca andra sa fie prietena cu ioana si sa iasa in oras, si sa ies si eu, once in a while. ca de acum 2 ani, knd, intre cafele, ciocolate calde si pepsi light, iarna de "alt fel", de dupa anul nou a trecut mult mai usor. credeam ca liceul n-a insemnat nimic, ca a fost o gaura neagra in my personal history, dar acum, ca e din ce in ce mai departe, incep sa umplu spatiile pe care le credeam anodine, istoriile repetitive. dar despre asta iti voi mai scrie. si la acest patch-work din fabrica mea de nostalgii voi mai lucra. sunt plina de cuvinte pe care nu le pot cristaliza.
primesc si acum daruri de Craciun. sunt alese cu grija. sunt impachetate frumos. sunt lucruri folositoare. o, dar cat imi doresc sa ma aplec pentru a primi un dar de carton, cu culori ieftine. (Erma Bombeck - La capatul glumelor) podoabe mergem impreuna la cumparaturi. vedem globuri noi, dar le cautam pe cele care seamana cu globurile veterane, tot mai oxidate si mai urate an de an, dar stralucitoare si fascinante prin amintirile pe care le-au reflectat. prin chipurile noastre vechi oglindindu-se "bombate" in suprafetele lor colorate. scoatem podoabele de pom din debara si intre servetelele care le protejeaza cautam crengute din brazii trecuti. cautam sfarsitul unui astfel de timp enclava ca sa-l innodam de inceputul lui din anul asta. iata ce-i scriam lui calin anul trecut, dupa consumarea fiolei cu bucurie de iarna: ma gandeam ca daca nu-mi intrerup invatatul ca sa scriu acest mail, impresiile din zilele astea ca niste apendice bolnave ale sarbatorilor se vor topi, se vor invalmasi intre alte idei, tot mai pragmatice, tot mai legate de scoala si, in sfarsit, nu vor mai fi nici pregnante, nici asa, cvasi-poetice, doar imagini care se vor adauga unui alt folder de imagini nefolosite, stocate acolo, just in case (what case? cred ca povestile noastre intempestive, pe la 4 dimineata, sau la un suc/vin fiert/ceai<mmm>) dupa ce se consuma entuziasmul, dupa ce te bucuri atat cat trebuie, in doze ideale, orice ramasite ale bucuriei capata un aspect clownesc - la asta ma gandeam azi uitandu-ma, de la etajul 2 la cladirii vechi a liceului, la casele din chizid (bucata neumblata pe jos, necunoscuta, a cartierului), inca luminate de diverse instalatii de craciun. ma gandeam si ca cei care le pastreaza trebuie sa aiba asa, o dimensiune infantila a nostalgiei (ca si mine, de altfel), sau ca au copii al caror imaginar nu vor sa-l brutalizeze cu o intrerupere asa, spontana, a mirajului sau…cine stie? (ceva de genul asta faceau si ai mei, farmecul disparea treptat treptat, intai ornamentele- crengutele de brad de la usa si olginzi, apoi bradutul era despodobit, dar il mai tineau pe balcon o vreme, cu hartii de bomboane cu tot - ceea ce imi parea, si mi se pare inca, extrem de trist, am o senzatie de pustiu, de hollow-pana ce, la un moment dat, il luau, fara stirea noastra, sub pretextul ca l-a luat mos craciun si k ne va aduce la anul unul simai frumos. toate astea ca sa ne scuteasca de imaginea bradului sprijinit de containerul de gunoi - deprimanta si definitorie pentru bilantul asta sentimental de inceput de an gen "and now what, ca o iau de la capat?") strazile sunt foarte goale in hd. portiunea cu case din om era de-a dreptul "deserted" (niste geamuri deschise, niste brazi pe balcoane, ramasite de mos-craciuni chinezesti pe geamuri, urme de scotch acolo unde au fost ornamente - omul de zapada care imi placea mie mult,pe un geam din o.m, de exemplu) mi-ar placea sa ma plimb mult, sa am timp pt asta, prin om, chizid, spre castel. mi-ar placea sa mai existe mini-comunitatile alea de rockerei sau blackeri de prin deja-vu, pe care ii priveam de la distanta dar, cu care, atunci cand interactionam, aveam senzatia ca sunt niste fiinte care mi se opun, care imi starnesc un fel de interes. mi-ar placea ca andra sa fie prietena cu ioana si sa iasa in oras, si sa ies si eu, once in a while. ca de acum 2 ani, knd, intre cafele, ciocolate calde si pepsi light, iarna de "alt fel", de dupa anul nou a trecut mult mai usor. credeam ca liceul n-a insemnat nimic, ca a fost o gaura neagra in my personal history, dar acum, ca e din ce in ce mai departe, incep sa umplu spatiile pe care le credeam anodine, istoriile repetitive. dar despre asta iti voi mai scrie. si la acest patch-work din fabrica mea de nostalgii voi mai lucra. sunt plina de cuvinte pe care nu le pot cristaliza.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu