Lolita

Ştiu ce m-a afectat atât la moartea lui L. Ideea risipirii fără sens, ratarea ca dandysm vid; nici împlinirea, nici ratarea nu par să aibă deodată un sens. S-au adăugat precarul, improvizaţia, rapiditatea loviturii. Dar în mod fundamental, asta a fost.

       Pivot are dreptate: Lolita lui Nabokov ar avea astăzi probleme. Istoria unui tip nevoit să se însoare cu o văduvă ca să se poată culca cu fiica ei de 12 ani şi jumătate… Cât despre jurnalul lui Gide, ar fi azi complet de nepublicat, cade direct sub sancţiunea legii.
       Exaltăm revoluţia sexuală, fesele ajunse în toate vitrinele; n-a fost, de fapt, decât un determinism comercial. Imaginea sexuată, injuria, argoul, aluzia vilă – toate astea nu sunt libertăţi, fiindcă atrag public. O libertate se vădeşte abia în acceptarea a ceea ce e respingător, a ceea ce va face gol în jurul tău. Scriitorii au azi mai puţină libertate, lucru concret şi manifest. Şi apoi, epifenomenele vizibile, estetica fumatului, dispărută complet din media, mimetismul poliţienesc, îngrădirea spaţiului public. Declin lent şi caracterizat.

       Makine, după deghizamentul Osmonde: ‘Trebuie să facem tot ce putem pentru a-i smulge pe oameni din această societate prădătoare şi din starea lor de zombies. Poate că vom reuşi să salvăm câteva suflete’.
       Nu trebuie să ‘trebuie’ nimic.