Mama spunea

Cand aveam 19 ani am intalnit o fata de 14 ani care spunea ca-si uraste familia fiindca nu o intelege. Nu pot sustine ca in adolescenta nu au existat neintelegeri la mine in familie, unele in care parintii imi dau mie acum dreptate, altele pe care le constientizez eu ca fiind gresite la vremea aceea. Dar niciodata nu am spus ca-mi urasc familia, si nici nu doresc cuiva asta. Mama mereu mi-a spus sa ma feresc de cutare, de cutare. Mai e necesar sa spun ca multa vreme nu am ascultat-o si am tras concluzia la randu-mi abia dupa ce m-am fript serios? Nu mai e… Acum ce e mai important e sa fi invatat din propriile greseli (macar) si sa nu repet aceleasi decizii proaste… Ideea la care voiam sa ajung si pe care o sustin dintotdeauna (ceea ce nu am reusit sa conving pe anumite persoane) este ca (desigur, intr-o familie normala nu cu oameni degenerati), oricat de asa si pe dincolo ar parea, parintii raman cei care-ti doresc binele neconditionat.  De exemplu: - mama nu ma tundea de dragul de-a ma tunde cand eram mica, ci fiindca reusisem sa iau paduchi de la copiii ciobanului care stateau cateva case mai incolo de bunicii mei; - mama nu ma punea sa-mi acopar spatele fiindca voia ca eu sa nu fiu sexy, ci fiindca stia ca nu face bine la sale… drept urmare fizioterapia, kinetoterapia si masajele pe care le fac acum din cand in cand;  - mama nu-mi spunea din rautate ca arat urit machiata la 14 ani, ca nu-i momentul – drept urmare cand le vad pe anumite fetisoare acum cum se picteaza pe fata-mi vine sa bag capu-n pamant ca un strut si sa sarut picioarele mamei. Nu mai are rost acum sa continuu ideea, voi ati inteles-o, NU? Si DA! Unele decizii si concluzii sunt ATIT de simple. Fara disproportiile unei filosofii de sant (pe care-o fac eu cand beau un pahar de vin), fara dezbaterile fara rost si laudele desarte ale unor oameni care se presupun ca te-admira c-ai fi intelept. Omenia e simpla, prietenia e simpla dar vitala, asa ca apa! Eu una aleg apa si vinul, fara sucuri pline de chimicale, fara artificii de prost gust. Si, poate, atunci cand ne-aducem aminte de vremuri trecute, cand gustam o slaninuta cu ceapa verde, spunem c-ar merge si-o tuica de pruna…