Minivacanta de rahat (adica dulce si colorata)

Observ ca atunci cand lipsesc nu sare nimeni de fund in sus intrebandu-ma pe unde umblu si ce fac. Asa-i cand tii la discretie, anonimitate si scrii generalitati. Ma uit la Domnul Hipertensiv si chiar imi musc degetele a invidie: cum dispare un timp, cum sar toti, inclusiv eu, de ingrijorare. Am glumit cu invidia, dar nu sunt departe de adevar. Stiu ca nu am acel stil de a atrage afectiune si atentie din partea semenilor oameni. Si ar fi cam greu sa schimb ceva acum, avand in vedere ca am ajuns la concluzia ca oamenii, daca nu te plac, te ucid cu indiferenta. Da, suntem capabili de asta. Sunt deosebit de stresata si obosita in ultima vreme. Un copil mic o fi el facut pentru iubire dar te seaca de toate cele. Iar cand e bolnav, lumea se prabuseste. Consecinta ultimelor luni de boli ale celei mici, nopti prost dormite cu nemiluita, reapucatul de fumat, o gripa si un herpes sunt o anemie si alte analize proaste. Pe care stiti ce am facut cand le-am primit? Am studiat internetul vreo doua nopti ca sa vad ce naiba inseamna, ce pot insemna. Am primit recomandarea sa mananc mai bine, sa beau mai multa apa, sa ma odihnesc si sa le repetam. Oricum mi s-au taiat picioarele. Ma asteptam sa iasa ceva aiurea pt ca ma simt foarte obosita. Inima bate prea repede, dorm prost din cauza celei mici sau a gandurilor si reprosurilor care mi se aduc mai mult sau mai putin subtil. Nu sunt de fier.  Vestea misto este ca am capatat curaj sa las tigarile. De cand le-am reapucat am prins mai multi virusi decat inainte iar noptile nedormite si sentimentele de vina s-au dublat. Caci da, sentimentele de vina pe care le am mai mereu ma impiedica sa fiu acea manipulatoare simpatica ce traieste de pe urma celorlalti. Mai degraba eu sunt cea care indura, tace si indura.  Minivacanta asta a picat la tanc. M-am odihnit, am studiat analize medicale si forumuri, am plans, am fost la spectacol, am fost in parc cu cea mica. Am observat pe strada un tip care semana cu Petre Racolta, bloggarul epigramist, si mi-am dat seama ca viata asta virtuala este la fel de reala ca cea fizica, doar ca se manifesta altfel. Aparent mai putin dura si categorica, precum un schimb diplomatic de pareri si amabilitati, insa cu aceleasi urmari ca in viata reala, nu credeti? Ma gandesc cate as fi avut de castigat daca eram mai simpatica de fel. Daca eram mai pisicoasa. Mai blanda. Mai toleranta. Mai diplomata. Mai putin fricoasa. Mai putin repezita. Mai rezistenta la stres. Cred ca as fi castigat poate mai multa fericire, mai putine griji, mai multa sanatate. Dar nu sunt genul acesta ideal de persoana si cred ca nimeni nu este :) Adevarul este ca mi-e frica. De resemnarea cu care primim totul si de neputinta pe care o resimt. De oameni mi-e frica si de teritoriile lor. De faptul ca nimeni nu te primeste in inima sa, doar rudele foarte apropiate. De faptul ca omenirea e o jungla cu taxa inversa din care nu stii cum ai sa iesi. De visele care si-au pierdut farmecul. De viitorul care nu vrea sa se intample bine si frumos…De gandurile mele insa mi-e si mai frica. De cuvintele pline de reprosuri care imi abat atentia de la alte probleme mai importante. De analizele alea nenorocite care arata o anemie mai naspa decat cea de anul trecut. Si de infectia urinara a fiica-mii care a facut reactie adversa la antibiotic (diaree). Si de programul neregulat al lui musiu care ma lasa, cand mi-e lumea mai draga, fara sarbatori. Si de gura lumii de care am mai multa grija decat de mine. De vorbele pe care TREBUIE sa le spun, nu sa le simt.  Na, ca am zis-o concret. Nu, nu le am cu aiurelile simpatice. Acum sunt ok, voi avea o zi linistita (si asta mi-e frica sa previzionez, daca se intampla ceva naspa?).