Desi pe parcursul filmului am gandit de multe ori ca toata filosofeala lor, discutiile profunde despre spiritualitate si religie sunt o mascarada ce ascunde tendinta oamenilor spre pacat, o rationalizare a instinctului animalic. Insa filmul are dreptatea lui. Cine judeca deviatii sexual si sado-masochistii? Noi, cei care purtam la gat simbolul unui om torturat si care ne inchinam torturii umane? Oare nu cumva raul pe care il blamam se afla in toti, provine din timpuri preistorice? Mno, am zis ca filmul e de vazut si de gandit. Am mai vazut si filme usurele precum Laws of Attraction, cu Pierce Brosnan, care la cei 50 de ani ai lui (atat avea pe timpul acela) are un sex-appeal de te unge pe suflet. Filmul are un romantism misto de tot. E genul de film care iti reda speranta in minunile atractiei si care nu te face sa te simti prost nicio secunda. Stiti voi, sunt multe filme la care spui: iec, ce faza scarboasa. Ca de exemplu cand eroul principal e un tip tanar cu corp super lucrat care se apropie de o ea foarte subtil si cu sex-apil si…ups, deodata ii vezi smocul de par de la subrat. Si spui iec, ce faza scarboasa. Si Pierce Brosnan nu este vreun epilat, dar cumva imi place mai mult de el decat de tineretul maimutoid. Am mai vazut filmul cu Robert Redford si Michelle Pfeiffer, cel care ilustreaza coloana sonora a unei melodii celebre a lui Celine Dion. Filmul nu este grozav, e un pic glorificator la adresa jurnalistilor care vezi doamne se rup in doua pentru a spune o poveste celor care privesc la TV. Insa jocul lui Redford e iarasi fain, in ciuda varstei. L-am revazut pe Redford in ultimul sau film, Captain America 3D. Filmul este un SF interesant, cu efecte super dragutele, din care am desprins o idee: oamenii renunta la libertate pentru siguranta. Ce sa zic, efectele speciale de razboi au depasit ceea ce stiam din ultimele filme de gen vazute. Iar Redford la 77 de ani nu mai are sex appeal, dar impune respect (de sine). Pe langa acestea am mai vazut filme multe, multe usurele, unele interesante, din majoritatea am avut de invatat ceva, de obicei nu din actiunea principala a filmului, care este de obicei un cliseu, ci din ceea ce se petrece pe plan secund. Dar sincer am ramas cu impresia ca tinerii cu corpuri sculpturale din filmele romantice actuale au multe de invatat de la batrani, respectiv cum sa faca o femeie sa se uite in ochii lui si sa-i asculte cuvintele si sa-i traiasca povestea, in loc sa-i recomande o lama de ras pentru subrat.
Am vazut Nimfomaniac 2 plus alte filme
Exact in ziua de Paste m-am apucat de vazut filmul Nimphomaniac 2. Cocuta nu vroia sa doarma de nicio culoare, de parca ar fi simtit ca se petrece ceva interzis. Si chiar asa era. Filmul este…de vazut. Reuseste cumva sa manipuleze spectatorul, sau cel putin asa isi doreste. Tipa este anorgasmica (am inteles ca in prima parte, pe care nu am vazut-o, era chiar nimfomana) si din acest motiv cauta satisfactie sexuala in tot soiul de practici sexuale ciudate, adica sado-maso, lesbianism, etc. Cand anormalitatea ei o transforma intr-o antieroina, am urat-o. Pentru ca a preferat sa se duca sa o bata un tip ca sa simta satisfactie sexuala, decat sa stea acasa cu copilul ei. Pentru ca, nesupravegheat de mama plecata sa ia bataie in toiul noptii, copilul a ajuns pe marginea unui balcon, aproape de moarte. In momentul acela mi s-a facut sila de ea. Mi-a trecut sila cand am aflat ca tatal copilului a preferat la randul lui sa abandoneze puiul intr-un centru de plasament decat sa traiasca cu grija lui. Bine ca ii facea ei morala ca nu este mama si ca nu-si iubeste copilul. Incet incet optica mea asupra personajului s-a schimbat. Am vazut ca exista oameni mai rai decat o fosta nimfomana, actualmente anorgasmica, pierduta intr-o societate ciudata si de neinteles. Oameni care te acuza si apoi se dovedesc mai rai, adica mai fara constiinta. Mai, e mai rau sa judeci greseala altuia decat sa gresesti tu insuti. Am inteles ca sunt clar si complet heterosexuala, ca asta e natura mea. Asta doar pentru ca tipa inventeaza un joc sexual sadic prin care aseaza un tip in mijlocul unei camere cu pantalonii jos si ii povesteste tot felul de ciudatenii sexuale doar pentru a vedea ce inclinatii reale are tipul respectiv cu adevarat. S-a dovedit ca omul era un pedofil reprimat care nu facuse rau niciunui copil, insa care se stia vinovat. Atunci am inteles ca atractia sexuala nu o poti influenta. Simti o atractie fata de un animal/ om/ copil/ mortaciune, si asta e tot. Aia e sexualitatea ta. Eu am norocul sa am o sexualitate normala, care si ea mi-a dar destule batai de cap, fiind reglementata si ultrareglementata social. Nu toti au norocul acesta. In final mi-am dat aprobarea pentru crima pe care a comis-o tipa. Adica stai asa, tu imi asculti povestea vietii (filmul este de fapt povestirea ei catre un barbat care se pretinde virgin si complet obiectiv din acest motiv), dupa care te dai la mine spunandu-mi ca oricum m-am culcat cu alti 1000 de tipi? Pai, nu e strigatoare la cer ipocrizia celor care se pretind sfinti? Filmul va spun sincer se termina cu o crima. Pe care regizorul m-a facut sa o inteleg si sa o aprob moral. Desi pe parcursul filmului am gandit de multe ori ca toata filosofeala lor, discutiile profunde despre spiritualitate si religie sunt o mascarada ce ascunde tendinta oamenilor spre pacat, o rationalizare a instinctului animalic. Insa filmul are dreptatea lui. Cine judeca deviatii sexual si sado-masochistii? Noi, cei care purtam la gat simbolul unui om torturat si care ne inchinam torturii umane? Oare nu cumva raul pe care il blamam se afla in toti, provine din timpuri preistorice? Mno, am zis ca filmul e de vazut si de gandit. Am mai vazut si filme usurele precum Laws of Attraction, cu Pierce Brosnan, care la cei 50 de ani ai lui (atat avea pe timpul acela) are un sex-appeal de te unge pe suflet. Filmul are un romantism misto de tot. E genul de film care iti reda speranta in minunile atractiei si care nu te face sa te simti prost nicio secunda. Stiti voi, sunt multe filme la care spui: iec, ce faza scarboasa. Ca de exemplu cand eroul principal e un tip tanar cu corp super lucrat care se apropie de o ea foarte subtil si cu sex-apil si…ups, deodata ii vezi smocul de par de la subrat. Si spui iec, ce faza scarboasa. Si Pierce Brosnan nu este vreun epilat, dar cumva imi place mai mult de el decat de tineretul maimutoid. Am mai vazut filmul cu Robert Redford si Michelle Pfeiffer, cel care ilustreaza coloana sonora a unei melodii celebre a lui Celine Dion. Filmul nu este grozav, e un pic glorificator la adresa jurnalistilor care vezi doamne se rup in doua pentru a spune o poveste celor care privesc la TV. Insa jocul lui Redford e iarasi fain, in ciuda varstei. L-am revazut pe Redford in ultimul sau film, Captain America 3D. Filmul este un SF interesant, cu efecte super dragutele, din care am desprins o idee: oamenii renunta la libertate pentru siguranta. Ce sa zic, efectele speciale de razboi au depasit ceea ce stiam din ultimele filme de gen vazute. Iar Redford la 77 de ani nu mai are sex appeal, dar impune respect (de sine). Pe langa acestea am mai vazut filme multe, multe usurele, unele interesante, din majoritatea am avut de invatat ceva, de obicei nu din actiunea principala a filmului, care este de obicei un cliseu, ci din ceea ce se petrece pe plan secund. Dar sincer am ramas cu impresia ca tinerii cu corpuri sculpturale din filmele romantice actuale au multe de invatat de la batrani, respectiv cum sa faca o femeie sa se uite in ochii lui si sa-i asculte cuvintele si sa-i traiasca povestea, in loc sa-i recomande o lama de ras pentru subrat.
Desi pe parcursul filmului am gandit de multe ori ca toata filosofeala lor, discutiile profunde despre spiritualitate si religie sunt o mascarada ce ascunde tendinta oamenilor spre pacat, o rationalizare a instinctului animalic. Insa filmul are dreptatea lui. Cine judeca deviatii sexual si sado-masochistii? Noi, cei care purtam la gat simbolul unui om torturat si care ne inchinam torturii umane? Oare nu cumva raul pe care il blamam se afla in toti, provine din timpuri preistorice? Mno, am zis ca filmul e de vazut si de gandit. Am mai vazut si filme usurele precum Laws of Attraction, cu Pierce Brosnan, care la cei 50 de ani ai lui (atat avea pe timpul acela) are un sex-appeal de te unge pe suflet. Filmul are un romantism misto de tot. E genul de film care iti reda speranta in minunile atractiei si care nu te face sa te simti prost nicio secunda. Stiti voi, sunt multe filme la care spui: iec, ce faza scarboasa. Ca de exemplu cand eroul principal e un tip tanar cu corp super lucrat care se apropie de o ea foarte subtil si cu sex-apil si…ups, deodata ii vezi smocul de par de la subrat. Si spui iec, ce faza scarboasa. Si Pierce Brosnan nu este vreun epilat, dar cumva imi place mai mult de el decat de tineretul maimutoid. Am mai vazut filmul cu Robert Redford si Michelle Pfeiffer, cel care ilustreaza coloana sonora a unei melodii celebre a lui Celine Dion. Filmul nu este grozav, e un pic glorificator la adresa jurnalistilor care vezi doamne se rup in doua pentru a spune o poveste celor care privesc la TV. Insa jocul lui Redford e iarasi fain, in ciuda varstei. L-am revazut pe Redford in ultimul sau film, Captain America 3D. Filmul este un SF interesant, cu efecte super dragutele, din care am desprins o idee: oamenii renunta la libertate pentru siguranta. Ce sa zic, efectele speciale de razboi au depasit ceea ce stiam din ultimele filme de gen vazute. Iar Redford la 77 de ani nu mai are sex appeal, dar impune respect (de sine). Pe langa acestea am mai vazut filme multe, multe usurele, unele interesante, din majoritatea am avut de invatat ceva, de obicei nu din actiunea principala a filmului, care este de obicei un cliseu, ci din ceea ce se petrece pe plan secund. Dar sincer am ramas cu impresia ca tinerii cu corpuri sculpturale din filmele romantice actuale au multe de invatat de la batrani, respectiv cum sa faca o femeie sa se uite in ochii lui si sa-i asculte cuvintele si sa-i traiasca povestea, in loc sa-i recomande o lama de ras pentru subrat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu