Sufletul meu are nationalitate

Tudor Gheorge mi-o amintit ca am suflet de roman. O mie de Americi si o mie de ani nu o sa schimbe asta. Ascult muzica lui si ma rascoleste. Simt cum imi incolteste sufletul. Ce simt cand il ascult e ce vreau eu sa cred ca e esenta romanului.  A Romaniei. Ceva extrem de frumos, de curat, simplu si totusi dureros. Ca viata. Brutiful!

Simt ca mi-am vandut sufletul plecand din Romania. Cred ca asta o face fiecare care pleaca. Nu e vorba ca am tradat tara si pe romani, e vorba ca ne-am tradat pe noi. Eu, spre deosebire de marea majoritate a celor plecati, am plecat sa-mi urmez iubitul. Am plecat cu ochii inchisi crezand orbeste in visul meu implinit in doi. S-a meritat. Dar asta nu schimba adevarul ca mi-am vandut sufletul. Am spus DA celei mai dragi fiinte, dar am spus NU multor altora foarte foarte foarte dragi. Am lasat in urma mama, tata, frate, prieteni, o infinitate de locuri si oameni. Am lasat in urma o viata.

Acum traiesc viata numarul doi, daca se poate spune asa. Am mai vorbit putin despre asta si cu alta ocazie.

Am suflet de roman. Simti si tu asa?

P.S. Imi zice M. asta: clar iti “vorbeste” Tudor Gheorghe, dar cred ca din cauza ca esti poeta, nu pt. ca esti romanca.

Ma mai simt poeta si atunci cand gatesc, in bucataria mea minuscula simt ca prind viata. Cred ca pentru a prinde dragostea fata de bucatareala trebuie de mic sa fii introdus in aceasta lume. si cum pot face parintii acest lucru mai bine decat prin niste jocuri interesante pe situl http://www.xjocuri.com/jocuri-de-gatit.html care sa deschida apetitul catre lumea gastronomica, recomandat este sa incepeti cu jocurile de copii de 5-6 ani, apoi sa treceti pe avansat.

Interesant. Asa sa fie oare?
Share: