Eternal sunshine of the spotless mind.
nu stiu cum se face ca in ultima vreme vad numai filme in care oamenii se iubesc la disperare, acea disperare oarba a iubirii pe care o cunosc prea bine. din fericire pentru mine nu am mai dat aseara apa la soricei, semn ca sunt ceva mai bine. dar sa va povestesc cum a fost aseara. povestea incepe cumva din clipa in care am fost in cora si mi-am cumparat doua covorase rotunde: unul mic galben si unul ceva mai mare rosu, amandoua in culori tipatoare, culori pe care eu de fel nu le suport. insa nu stiu ce s-a intamplat zilele astea in mine, caci intreaga lume imi e cu susul in jos. ehh, ideea e ca de cand mi le-am cumparat sunt pur si simplu indragostita de ele, le ador si nu suport ca cineva sa calce incaltat pe ele, nici macar in papucii de casa! nu domnle, covorasele mele sunt minunate si basta! si iubindu-le mult asa aseara m-am asezat pe jos cu laptopul langa mine vrand sa vad un film. consult eu lista de filme, cam saraca ce-i drept, si ma decid asupra filmului Eternal Sunshine of the Spotless Mind, in rolurile principale Jim Carrey si Kate Winslet. pe aceasta simpatica Kate nu-mi amintesc sa o mai fi remarcat in alt film decat Titanic, iar rolul din Eternal Sunshine of the Spotless Mind e pur si simplu fantastic. Clementine, personajul feminin interpretat de ea este exuberant, plin de viata, pe cand Joel [Jim Carrey] considera viata lui fada, fara evenimente, iar el fiind un barbat timid, cu o viata fara excese. ehh, dar contrariile se atrag nu-i asa? insa dincolo de povestea de dragoste si bla bla, mie mi-a placut foarte mult cum a fost filmat. abia la sfarsit m-am prins ca am fost si eu pacalita odata cu alte personaje din pelicula. filmul e din 2004, dar e bun si vreau sa il revad cat de curand, caci sunt sigura ca am ratat ceva. dar destule despre film. oricum nu asta era ideea. am prea multe idei ca sa ma opresc la una singura. cumva filmele astea imi zugravesc mie o stare de spirit, cumva traiesc altcumva. reusesc sa traiesc mai multe vieti pe zi in filme si carti, insa viata mea care ma inspira la scris mi se pare monotona. destul cu vorbele despre mine. ps: daca observati greseli nu ma trageti de cercei, caci sunt racita si mai greu cu actul scrierii cand stai in stanga cu ceaiurile si mierea, iar in dreapta cu pastilele si servetele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu