Sa nu faceti prostioare!

Asta ne-a zis un batran in parc in timp ce ne ridicam de pe banca… eu si el… noi doi? nu mai stim nici noi, fiecare in parte, ce mai suntem, cine mai suntem, cum suntem… de ce ne-am despartit, de ce ne-am impacat, de ce ne-am despartit si ne-am ocolit cativa ani, de ce ne-am impacat si indepartat din nou…de ce ne vedem acum si ne spunem cuvinte dulci, de ce ne simtim atat de bine impreuna, de ce nu facem prosti. Nu mai facem prosti, am facut prosti… si noi nu le consideram prosti… ne iubeam ca doi nebuni chiulind de la orele din clasa 12 si mergand doar la meditatii, lucrari si teze… petreceam maximul de timp impreuna si eram cel mai frumos cuplu din liceul nostru, paream de nedespartit si cred ca asa si eram… si totusi s-a schimbat ceva. Nu vreau sa va mai induc in eroare, sa trageti concluzii ciudate din nou, asha ca am sa va spun numele lui… Mihnea, am mai vorbit si in alte bloguri despre el si am sa mai vorbesc despre el. Pentru ca langa el sunt eu, chiar daca din alte motive nu mai suntem noi cu toate ca amandoi am vrea. Ne-am plimbat vineri prin parc, era racoare… am inconjurat parcul de cateva ori si am sfarsit la cofetarie.. intr-o atmosfera usor pariziana, am vorbit pur si simplu, ne sarutam copilareste din cand in cand si am fost urmariti cu privirea de cateva pustoaice de liceu… deci inca arati bine Mihnea… am pierdut cateva ore bune impreuna… dar n-a fost ca si cand le-am pierdut… Ce se va intampla cu noi? Vom face iar prostioare?