Partea mai putin faina era ca doamna era vaduva de 15 ani si tot plangea dupa sotul ei. Mi-a povestit odata ca l-a dezgropat pe barba-su dupa 7 ani si ca omul era cum il lasase, ba i se vedeau si venele de la maini si tample. Secsi. Baba numarul 3 e toata o psihologie a miorlaitului santajist. La inceput plangea in fiecare zi ca nu o suna copiii, ca ce se face ea singura. Mi-a povestit cum i-a murit sotul in brate si cum l-au carat fiecare de un crac, ea si cei trei copii, adulti, pana la etajul 4, de m-am prapadit de ras. A descoperit calcaiul lui Ahile la cocuta care nu face diferenta intre gluma si treaba serioasa tot cu miorlaiala specifica: eu zic cocuta fa ceva, cocuta zice n-am chef/ sa ma gandesc/ ba nu/ alte cocutisme, baba zice vezi ca mami plange daca nu faci ce spune ea, cocuta spune: a, nu, si fuge repede sa indeplineasca ordinul. Ca soldatul absolut. Ma gandesc sa preiau miorlaiala ca mod de viata, ca tare-i buna. Dar nu-mi vine in cap niciun motiv de miorlaiala. Cred ca si aici trebuie sa ai ceva predispozitii genetice. Vedeti ca azi e sarbatoare mare si se practica pomenile, asa ca daca v-am daruit vreun zambet spuneti si voi bodaproste de sufletul tuturor disparutilor. O zi luminata sa aveti!
Istoria babelor teribile din viata mea
Din motive obiective am nevoie de bona la cocuta. Sunt deja la bona numarul citiri, adica 3 pe limba romana. Nu mai spun cuvinte rusesti pentru ca nu vreau sa ajung ca Vladen, care pentru ca e un rus care vorbeste bine romaneste este suspectat ca ar fi agent Komintern. Am deviat pentru ca subiectul blogarului care spune cine este, se expune public dar este suspectat ca ar fi agent secret e chiar misto. Cred ca la Komintern ii invata pe agenti sa se expuna public cu tot cu familia felina pentru a fura astfel perle ale intelepciunii romanesti. A! Si neaparat chestia asta trebuie sa fie facuta din Geneva, lacas de cult al spionilor rusi (asa scrie la manualul kominternistului internaut). Sa revin la babele teribile ale vietii mele. Baba numarul 1 era maestra la decorarea si rearanjarea locuintei. Mancare ioc, copil nu prea, dar dupa ce pleca din casa ziceai ca ti-a trecut un designer profesionist printre mobile, cartofii de la piata si alte asemenea nimicuri. Toate le rearanja, inclusiv mobile. Partea faina e ca muta mobila la cei 70 de ani ai ei. Partea cetoasa e ca nu mai gaseam nimicurile pe care le pitea te miri pe unde. Noroc ca exista telefoane. Baba numarul 2 era de o devotiune rara. Zi lumina, sambete, duminici, baba era la datorie ca soldatul absolut. Nu cracnea, nu zicea nu, imparteam virozele cu totii si intr-un an jumate s-a epuizat, au apucat-o toate bolile. Partea mai putin faina era ca doamna era vaduva de 15 ani si tot plangea dupa sotul ei. Mi-a povestit odata ca l-a dezgropat pe barba-su dupa 7 ani si ca omul era cum il lasase, ba i se vedeau si venele de la maini si tample. Secsi. Baba numarul 3 e toata o psihologie a miorlaitului santajist. La inceput plangea in fiecare zi ca nu o suna copiii, ca ce se face ea singura. Mi-a povestit cum i-a murit sotul in brate si cum l-au carat fiecare de un crac, ea si cei trei copii, adulti, pana la etajul 4, de m-am prapadit de ras. A descoperit calcaiul lui Ahile la cocuta care nu face diferenta intre gluma si treaba serioasa tot cu miorlaiala specifica: eu zic cocuta fa ceva, cocuta zice n-am chef/ sa ma gandesc/ ba nu/ alte cocutisme, baba zice vezi ca mami plange daca nu faci ce spune ea, cocuta spune: a, nu, si fuge repede sa indeplineasca ordinul. Ca soldatul absolut. Ma gandesc sa preiau miorlaiala ca mod de viata, ca tare-i buna. Dar nu-mi vine in cap niciun motiv de miorlaiala. Cred ca si aici trebuie sa ai ceva predispozitii genetice. Vedeti ca azi e sarbatoare mare si se practica pomenile, asa ca daca v-am daruit vreun zambet spuneti si voi bodaproste de sufletul tuturor disparutilor. O zi luminata sa aveti!
Partea mai putin faina era ca doamna era vaduva de 15 ani si tot plangea dupa sotul ei. Mi-a povestit odata ca l-a dezgropat pe barba-su dupa 7 ani si ca omul era cum il lasase, ba i se vedeau si venele de la maini si tample. Secsi. Baba numarul 3 e toata o psihologie a miorlaitului santajist. La inceput plangea in fiecare zi ca nu o suna copiii, ca ce se face ea singura. Mi-a povestit cum i-a murit sotul in brate si cum l-au carat fiecare de un crac, ea si cei trei copii, adulti, pana la etajul 4, de m-am prapadit de ras. A descoperit calcaiul lui Ahile la cocuta care nu face diferenta intre gluma si treaba serioasa tot cu miorlaiala specifica: eu zic cocuta fa ceva, cocuta zice n-am chef/ sa ma gandesc/ ba nu/ alte cocutisme, baba zice vezi ca mami plange daca nu faci ce spune ea, cocuta spune: a, nu, si fuge repede sa indeplineasca ordinul. Ca soldatul absolut. Ma gandesc sa preiau miorlaiala ca mod de viata, ca tare-i buna. Dar nu-mi vine in cap niciun motiv de miorlaiala. Cred ca si aici trebuie sa ai ceva predispozitii genetice. Vedeti ca azi e sarbatoare mare si se practica pomenile, asa ca daca v-am daruit vreun zambet spuneti si voi bodaproste de sufletul tuturor disparutilor. O zi luminata sa aveti!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu